Cap 1.6

Intorc capul dupa ei, pentru a ma asigura ca nu vom mai avea placerea in seara asta sa le suportam prezenta. Nick parea sa nu mai aiba niciun gand sa se intoarca, grabind chiar pasul spre cealalalt capat al parcului. Imi reintorc capul in pozitie normala, inchizand o clipa ochii si oftez. Ma indrept spre locul in care au zburat foliile cu medicamente, le ridic si i le duc baietelului, care se ridicase deja, si incerca fara succes sa se stearga de noroiul de pe pantaloni si de pe spate.

Cand isi dadu seama ca venisem spre el, se indrepta brusc, privindu-ma cu ochii mari.

- Uite, ii intind medicamentele recuperate. El ezita o clipa, dupa care le lua, punandu-le inapoi in punga, pe care renunta sa o mai tina intr-o mana, impaturind-o frumos in jurul lucrurilor din ea si tinand-o in brate.

- Multumesc, rosti timid, facand o pauza, dar ma descurcam si singur, sa stii! schimba imediat tonul cu unul plin de mandrie.



Daca nu as fi fost martora la faza asta inca de la inceput, as fi putut jura ca facuse ceva si ii provocase pe acei baieti sa se ia de el, la modul in care se comporta.

- Cum zici tu, spun pe un ton indolent, intre timp varandu-mi mainile in buzunar, si deja pasind in directia in care pornisem initial, si anume spre casa. Se vor intoarce pe-aici in seara asta, nu mai pierde timpul si misca-te, spun fara sa ma opresc si fara sa ma uit in spate pentru a vedea daca are de gand sau nu sa ma urmeze. Banuiesc ca ezita o clipa, pentru ca de-abia mai tarziu aud pasii lui pe aleea uda apropiindu-se din ce in ce mai putin grabiti spre mine, intrand in ritm normal atunci cand era undeva in spatele meu. Insa nu scoase niciun sunet.

Linistea era apasatoare in noapte, dar nu ma deranja. Puteam sa-i aud pasii in spatele meu datorita pavimentului plouat, deci inca ma urma. Eram multumita oarecum ca se conforma fara sa mai comenteze, desi nu m-ar fi mirat daca o facea.

- Daca nu vrei sa ai iar probleme cu ei, tine pasul, spun fara sa intorc privirea si pe un ton normal, nefiind sigura la inceput daca ma auzi. Dar confirmarea veni fara intarziere; ii aud pasii grabindu-se pe pavajul aleei, ajungand acum in dreptul meu, acum eu reusind sa-l observ cu coada ochiului cum merge cat poate de grabit, cu privirea in pamant. Chiar si in acel intuneric si cu pozitia in care se afla capul lui, se putea observa o roseata in obrajii lui de copil.