Cap 1.5

Nick ridica o spranceana, analizandu-ma de jos in sus, suspicios.

- Si tu ce mai esti? Ingerul lui pazitor? pufni cu sarcasm in voce, de-a dreptul amuzat. Se uita in continuare la mine cu o privire care parca spunea "te cunosc de undeva?". Desigur, mai mult decat sa ii para chipul meu vag familiar de prin liceu nu putea sa ma recunoasca.

Nu am fost niciodata genul care sa faca ceva anume acolo cu care sa iasa in evidenta; nici de bine, nici de rau. El, pe de alta parte... ei bine, numele de Nicholas Rottenhill - sau Nick, cum ii spun majoritatea celor pe care i-am auzit - este destul de des intalnit prin holurile liceului. Si cu siguranta nu pentru rezultate extraordinare la vreo olimpiada.

- Hei, papusa, nu ai vrea sa fii si ingerul meu pazitor? aud izbucnind in ras pe unul din cei din spatele meu.

- Vrei sa vezi cum e sa-ti invineteasca ochiul ingerul tau pazitor? ii imit tonul, combinandu-l cu aciditate si ironie, intorcand privirea spre el si zambesc scurt si fals.


-Oho, violenta fata! pufni Nick cu o urma de mirare si evident mai mult amuzament ca pana acum. Risca o fata ca tine o interventie ca asta prin parc, noaptea, pentru un ciutanel?

- Doar atunci cand observa ca este inconjurat de o haita de lasi, mai in varsta de cat el, pe de-asupra. ma indrept catre baietel, aplecandu-ma putin si ii intind mana, pentru a-l ajuta sa se ridice. Se vedea ca este oarecum speriat, dar cea mai evidenta era confuzia de pe chipul lui, in timp ce se ridica si ma privea intrebator.

Ii infrunt din nou privirea lui Nick, acesta privindu-mi cu interes miscarile. Doi dintre cei cu care era au avut fost tentati pentru o clipa sa vina spre mine si baietel, pentru a ne imobiliza, probabil, dar nu apuca, pentru ca Nick ii facu imediat semn cu mana libera, iar ei revenira cu pasul inapoi.

Ma deplasez cu rapiditate vreo 2 pasi spre unul din cei care ne inconjurau pentru a insfaca punga baiatului, dupa care schimb putin directia, cu gandul sa fac rost si de acele folii de medicamente de la Nick. Statea cu ele ridicate intr-o mana in dreptul capului, in aceeasi mana in care tine si tigarea aprinsa. Gandesc ca pot s-o recuperez cu o miscare si foliile de la el, dar cand dau sa le inhat, baiatul ma prinde printr-o miscare la fel de rapida - poate chiar si mai rapida - cu cealalta mana de incheietura:

- Nu crezi ca esti cam tupeista pentru situatia in care te afli acum? intreba el, mijind ochii, in timp ce imi tinea acea mana prinsa tot acolo , ridicata undeva la nivelul umarului sau. Nu puteam spune ca sunt chiar mica de inaltime, dar pe langa cel din fata mea, paream destul de firava si scunda.

- Chiar deloc, raspund detasat, infruntandu-i privirea fara nicio ezitare. Dar tie? Este reconfortant sa stii ca nu esti singur in preajma unei fete si a unui copil, nu?

Zambetul batjocoritor de pana acum i se sterse treptat, dar destul de rapid de pe chip. Vroia sa spuna ceva, evident pentru a-si apara onoarea si orgoliul fata de grupul sau caruia trebuia sa ii inspire respect - accentuez cuvantul 'trebuia' - dar nu reusi sa vina cu nicio replica din inteligenta lui minte.
Imi elibera mana, aruncand foliile in iarba si duce tigarea la gura.

- Haideti, baieti, ne pierdem vremea fara folos aici, se intoarse el, pe un ton plictisit, si porni incet pe alee.
Ceilalti pornira si ei indata in urma sa, unul dintre lovindu-l intentionat cu cotul pe baietel, facandu-l sa-si piarda echilibrul din nou si sa cada in genunchi, putin intr-o parte.

- Inteligent, spun pe un ton usor, intepandu-l din priviri cand trecu pe langa mine, ranjind, tinand pasul cu restul.